Cronică de cenaclu ludia s. amo

La ședința cenaclului din data de 27.04, personajul din proza autoarei ludia s. amo a avut-o drept voce pe Dana Ionică:

Marietta rătăcea prin camerele apartamentului. De când se trezise își căuta ceva lejer cu care să se-mbrace. Mă lăsase aiurită în patul dezgolit: cu un cearceaf, care acoperea mai mult podeaua, iar perna era pe jumătate adormită; cealaltă parte se prelingea și ea, încetm pe podea. Marietta se oprise în fața patului și-mi prinse privirea în ochii ei mari, ochi verzi ca ai unei pisici negre; îmi zise:

–          Ei, haide, somnoroaso, e rândul tău să mă-ntrebi!

De fapt, uitasem despre ce anume vorbea. Dar nu conta asta – curbele ușor proeminente, fără haine, îmi scăpară privirea de sub control.

–          Somnoroasă, a? spun, trăgând-o din nou în pat, apropiind-o de mine. Râde zgomotos cu toți dinții ăia lăptoși și cu toate șuvițele castanii, care se prăbușesc peste umerii ei de copilă șugubeață. Asta mă și atrage la ea – buzele alea timide, de altfel, care-mi  lasă urme în buricele degetelor.

–          Cecilia, hai, întreabă-mă! Am așteptat toată dimineața să te trezești și să continuăm jocul de aseară.

–          M-ai înnebunit cu cel joc! zic eu aproape glumind; dar tocmai asta era –  spusesem adevărul.

Textul, deloc cuminte, a creat păreri diferite:

Adrian Chiper: „textul m-a dus cu gândul la filmul «Legături bolnăvicioase». Observ că tot ce ai citit până acum are o legătură și că vorbesc mai multe voci.” Din perspectiva lui, alăturarea prozelor ar crea un roman asemănător celui al lui Camil Petrescu, Patul lui Procust.
„Citind ce-ai scris, m-am gândit la rememorarea unor evenimente din perspective diferite. Proza e bună ca structură, însă sunt unele imagini care-mi plac și altele care nu. Din punct de vedere stilistic, respecți aceeași topică, subiectul e însă total diferit.” Adi a mai adăugat faptul că textului îi lipsește ambiguitatea și că acesta are un caracter boem. „E o proză dezinhibată, sunt tratate niște lucruri pe care nu le vezi la orișicine.”

Despre cea care e ludia s. amo, Claudia Samoilă afirmă: „A evoluat mult de la ultimele texte”, părere pe care o împărtășește și Florin Buzdugan. Acesta a mai adăugat că „ai probleme cu timpurile verbale. Pe mine m-a trimis cu gândul la Grădina raiului, de Hemingway. Ar trebui să ții cont de analiza psihologică a personajelor, aici e foarte puțin pulsată; la un moment dat ai impresia că totul e o simplă fantezie.”
Alina Șerban a dorit să știe cum sunt alese numele personajelor: „Sunt bazate pe etimologie?”. Răspunsul a fost că numele sunt alese după o anumită imagine pe care autoarea o are în minte referitoare la fiecare personaj.
Dana Ionică a observat faptul că finalul apocaliptic se coordonează cu muzica, nepotrivirea dintre ele e cu atât mai mult aproape înfricoșătoare, prevestitoare. „Textul nu mi se pare chiar atât de dezinhibat, e mai degrabă un porno călduț. Mi se pare că se termină prea abrupt, aștept o continuare, o acțiune, poate chiar un personaj mai vechi, care le privește pe cele două fete de la blocul celălalt.”
În final, Ana Mocanu spune că nici proza, nici personajele nu o atrag, însă textul e „scris frumos”.
În ședința următoare vor citi Dana Ionică și dl prof. Matei Damian.

Dana Ionică

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s